Cum calmăm copilul mic agresiv: Tehnici și metode practice pentru părinți.


 #parenting

https://cabinetpsihototal.blogspot.com/p/cum-calmam-copilul-mic-agresiv-tehnici.html

Agresivitatea la copiii mici, manifestată prin comportamente precum lovirea, mușcarea, zgârierea sau aruncarea cu obiecte, este într-adevăr o provocare pentru părinți.  Deși este o etapă de dezvoltare normală,  necesită o abordare atentă și  înțelegere din partea adulților.

De ce apar aceste comportamente?

La vârste fragede, copiii  încă nu stăpânesc  mecanismele de  autoreglare emoțională.  Creierul lor este în plină dezvoltare, iar  centrii responsabili cu controlul impulsurilor  și  gestionarea emoțiilor  nu sunt  încă  maturizați.  Astfel,  când  se simt  frustrați,  supărați,  sau  copleșiți,  ei  reacționează  prin  comportamente  agresive,  deoarece  nu  au  alte  modalități de a-și  exprima  emoțiile  sau  de a-și  satisface  nevoile.

Cauzele agresivității la copiii mici:

  • Dezvoltarea limbajului: La vârsta de 1 an, copiii încă nu își pot exprima verbal frustrările, nevoile și emoțiile. Agresivitatea devine o formă de comunicare primitivă; un substitute al cuvintelor.
  • Frustrarea: Copiii mici se pot simți frustrați când nu reușesc să facă ceva, când nu primesc ceea ce își doresc sau când se simt limitați în explorarea lor.
  • Dorința de atenție: Uneori, comportamentul agresiv poate fi o modalitate de a atrage atenția părinților.
  • Imitarea: Copiii mici învață prin imitație. Dacă sunt expuși la comportamente agresive în familie sau la televizor, este posibil să le reproducă.
  • Nevoi fiziologice: Oboseala, foamea sau disconfortul fizic pot amplifica tendința spre agresivitate.

Tehnici și metode practice de calmare:

Cum intervenim?

Intervenția părinților este esențială în gestionarea agresivității la copii. Este important să abordăm aceste comportamente cu blândețe și fermitate, oferindu-le copiilor suportul și îndrumarea necesare pentru a-și dezvolta abilitățile de autocontrol.

1. Crearea unui mediu sigur și previzibil:

  • Asigurați-vă că mediul în care se joacă copilul este sigur, fără obiecte periculoase pe care le-ar putea folosi pentru a se răni pe sine sau pe alții.
  • Stabiliți rutine clare și previzibile pentru somn, masă și joacă. Acest lucru îi oferă copilului un sentiment de siguranță și reduce anxietatea.

2. Validarea emoțiilor și comunicarea blândă:

  • Când copilul manifestă agresivitate, este important să-i validați emoțiile, fără a-i aproba comportamentul. Spuneți-i: "Înțeleg că ești supărat, dar nu este în regulă să lovești."
  • Folosiți un ton calm și ferm. Evitați să țipați sau să pedepsiți copilul, deoarece acest lucru poate amplifica frustrarea și agresivitatea.
  • Oferiți-i alternative de exprimare a emoțiilor: "Poți să spui 'nu' sau să bați din picior dacă ești supărat."

3. Tehnici de distragere și redirecționare:

  • Distragerea atenției copilului cu o jucărie, o activitate sau o poveste poate fi eficientă în momentele de frustrare.
  • Redirecționați comportamentul agresiv spre activități acceptabile: "În loc să lovești, poți să strângi perna tare în brațe."

4. Jocul terapeutic:

  • Jocul cu apa și pietrele: Puneți într-un lighean cu apă câteva pietre de diferite dimensiuni. Încurajați copilul să le arunce în apă, să le lovească una de alta, să le observe cum se scufundă. Acest joc îi permite să-și descarce energia și furia într-un mod acceptabil.
  • Jocul de rol: Jucați împreună scene în care exprimați emoții precum furia, tristețea sau bucuria, folosind cuvinte și gesturi. Acest lucru îl ajută pe copil să învețe modalități sănătoase de exprimare emoțională.
  • Modelarea plastilinei: Frământarea și modelarea plastilinei este o activitate excelentă pentru eliberarea tensiunii și exprimarea creativității.
  • Modelarea nisipului kinetic: Copilul poate lovi, strânge sau modela nisipul, eliberându-și furia și frustrarea într-un mod acceptabil. Acțiunea de manipulare a nisipului poate avea un efect calmant și relaxant, similar cu frământarea plastilinei.

5. Time-out:

  • Dacă copilul continuă să fie agresiv, puteți folosi tehnica time-out. Alegeți un loc liniștit și sigur și explicați-i copilului că va sta acolo pentru o perioadă scurtă de timp (1 minut pentru fiecare an de viață) pentru a se calma.

6. Când  este  necesar  sprijinul  specializat?

  • Dacă agresivitatea este frecventă, intensă sau persistentă, este important să cereți ajutorul unui psiholog specializat în terapia copilului. Acesta vă poate oferi strategii personalizate pentru a gestiona comportamentul copilului și a-l ajuta să-și dezvolte abilități de autoreglare emoțională.
  • Amintiți-vă    agresivitatea  la  copii  mici  este  o  etapă  care  poate  fi  depășită  cu  răbdare,  înțelegere  și  suport  din  partea  adulților.  Prin  intervenții  adecvate,  putem  ajuta  copiii    învețe  modalități  sănătoase  de a-și  exprima  emoțiile  și  de a  interacționa  cu  ceilalți.

Important:

  • Fiți consecvenți în aplicarea tehnicilor de calmare.
  • Lăudați și recompensați comportamentul pozitiv al copilului.
  • Aveți răbdare și înțelegere. Gestionarea agresivității la copiii mici necesită timp și efort.

Concluzie:

Agresivitatea la copiii mici este o provocare, dar cu răbdare, blândețe și strategii adecvate, părinții îi pot ajuta pe cei mici să-și gestioneze emoțiile și să dezvolte comportamente prosociale.


Din seria  GHIDURI și SOLUȚII PSIHOLOGICE PRACTICE:

Postări populare de pe acest blog

CABINET PSIHOLOGIC PSIHOTOTAL

SERVICII de EVALUARE, PSIHODIAGNOSTIC și PSIHOTERAPIE OFERITE DE CABINETUL PSIHOLOGIC GRAPĂ CARMEN