În viața întâlnim diverse provocări, iar una dintre
cele mai delicate situații este procesul de divorț și gestionarea custodiei
copiilor. Este o perioadă dificilă, cu schimbări profunde, dar există resurse
și servicii specializate care pot face această tranziție mai ușoară și mai
empatică.
Divorțul este un fenomen complex, afectând nu doar
cuplul care se desparte, ci și viața copiilor implicați. Este important să
găsim soluții care să protejeze interesele și bunăstarea copiilor în timpul
acestui proces. Serviciile psihologice specializate în gestionarea divorțului
și custodiei copiilor joacă un rol crucial în facilitarea acestei tranziții
delicate.
Într-un proces de divorț, este esențial să aveți acces
la consiliere juridică specializată pentru a vă ghida prin labirintul
legislației și a vă asigura că drepturile dumneavoastră și ale copiilor sunt
protejate. Firmele de avocați specializați în dreptul familial oferă servicii
personalizate, asigurându-se că procesul legal este gestionat eficient și
corect.
MEDIERE ȘI CONSILIERE FAMILIALĂ în cabinetul psihologic
Evitarea unui proces de divorț litigios poate aduce
beneficii semnificative pentru toate părțile implicate. Serviciile psihologice de
consiliere familială oferă un cadru neutru și empatic pentru a discuta și
rezolva problemele legate de custodie și divorț. Aceste servicii promovează
comunicarea sănătoasă între părinți și contribuie la găsirea unor soluții care
să servească cel mai bine interesele copiilor. Divorțul poate aduce schimbări
financiare semnificative. Puteți primi suport psihologic pentru a vă ajuta să
depășiți dificultățile emoționale și să vă reconstruiți viața într-un mod
sănătos.
EDUCAȚIE ȘI RESURSE PENTRU PĂRINȚI
Este important ca părinții să fie pregătiți să își
gestioneze rolul în cadrul custodiei copiilor. Serviciile psihologice pot oferi
programe de educație și resurse pentru părinți, ajutându-i să înțeleagă nevoile
copiilor în această perioadă și să creeze un mediu stabil și iubitor.
Dr. Psiholog Kari Killen formulează șapte funcții
îndeplinite de părinți, care sunt de o extremă importanță și decisive pentru
dezvoltarea armonioasă a copilului, fiind strâns legate una de cealaltă și
chiar se pot întrepătrunde:
1. „Abilitatea de a percepe copilul în mod realist”
– care are urmări importante asupra atitudinii și comportamentului părintelui
asupra copilului;
2. „Abilitatea de a accepta că este responsabilitatea
adultului să satisfacă nevoile copilului și nu invers” – dacă propriile
nevoi ale părintelui sunt centrale în relațiile părinți-copii, acestea duc la
cereri nerealiste și la o lipsă de recunoaștere și respect față de nevoile
copilului, astfel părintele se raportează la copil, cerând un grad de
maturitate pe care acesta nu-l posedă.
3. „Abilitatea așteptărilor realiste privind
colaborarea copilului” – o așteptare realistă este întotdeauna în
concordanță cu vârsta copilului, cu
resursele de care dispune și cu dezvoltarea sa (dacă așteptările părintelui
sunt prea mari sau prea mici, consecințele observate șa nivelul copilului se traduc prin sentimente de
insatisfacție sau prin lipsă de stimulare, ceea ce poate duce la infantilizarea
copilului). Cerința nerealistă poate fi rigidă, de exemplu, în legătură cu
comportamentul, curățenia și ordinea și poate fi departe de ceea ce ar fi
realist să se aștepte de la copil.
4. „Abilitatea de a se angaja pozitiv în interacțiunea
cu copilul” – un angajament predominant pozitiv este în concordanță cu
nevoia copilului de îngrijire, de a i se răspunde, de stimulare, de structurare
și fixare a limitelor inițiativei.
5. „Abilitatea de a avea o relație empatică cu copilul”
– este o deprindere complexă, care contă din trei elemente: (a) abilitatea de a
diferenția și a da un nume gândurilor și sentimentelor celeilalte persoane; (b)
abilitatea de a prelua rolul altuia, din punct de vedere mintal, de a se pune
în locul celeilalte persoane; (c) abilitatea de a răspunde în funcție de
sentimentele celeilalte persoane.
6. „Abilitatea de a da prioritate satisfacerii
nevoilor de bază ale copilului” – dacă unui copil îi sunt satisfăcute
nevoile (de la copilul mic care are nevoi de îngrijire regulată, hrană
adecvată, stimulare, securitate , stabilitate... până la copilul mare cu nevoi
de suport emoțional, companie, finanțarea educației personalizate și a
proiectelor de dezvoltare personală), astfel încât el să se poată dezvolta
fizic, emoțional, intelectual și social în limita normalității.
7. „Abilitatea de a-și stăpâni propria durere și
frustrare fără a o răsfrânge asupra copilului” – un anumit grad de
abilitate de a tolera conflictele și frustrarea (este vorba de expresia verbală
și fizică a frustrării și agresiunii provocate atât de copil cât și de ceilalți
factori din viața lor socială, maritală sau profesională) și felul în care au
capacitatea de a le gestiona fără a se răsfrânge asupra minorului.
Comportamentul copilului este influențat, dar în
același timp influențează, comportamentul parental manifest, mai departe, el
influențează și este influențat de calitatea relației matură / imatură dintre
părinți (respectiv mama și tata), iar această influențează la rândul ei și este
influențată de natura activităților parentale.
Într-o lume în continuă schimbare, divorțul și
custodia copiilor sunt realități cu care mulți se confruntă. Cu ajutorul
serviciilor specializate psihologice, putem transforma această perioadă
dificilă într-un proces mai empatic, legal și benefic pentru toate părțile
implicate. Însă de modul cum se gestionează această situatie ține de disponibilitatea
de a căuta soluțiile, care să vă pună în prim-plan bunăstarea copiilor și să
ofere sprijin în această etapă dificilă a vieții.
Cu stima pentru decizia dvs de a reuși,
psiholog Carmen
Grapă
Mobil: 0743570171